microportal

Greu de crezut. Astăzi am rămas fără cuvinte. La propriu. Am fost nevoit să lansez acest blog pentru a scrie acum, la cald, aceste lucruri. Ar fi trebuit să spun măcar câteva cuvinte dar nu am putut…

Poate că în încercarea de a-i impulsiona pe ei, adevăraţii eroii din povestea asta, am avut prea multe reproşuri pentru ei şi prea puţine laude. Astăzi cu siguranţă meritau laude şi probabil tocmai din cauza asta am rămas fără cuvinte. Nu eram pregătit pentru asta. Cel puţin nu acum. Ştiam că o să fie ceva frumos, ştiam că de data asta vor arăta că se poate, chiar dacă anumite lucruri păreau la un moment dat imposibile, nu neapărat din punctul meu de vedere. Ştiam că de data asta vor da totul şi că va fi un spectacol reuşit. Şi a fost. Nu pot decât să mă declar mulţumit că au reuşit. Au reuşit să arate că pot şi ei. Şi au putut bine!

Astăzi aţi fost la înălţime. Primiţi un sfat de la mine: “Rămâneţi acolo!“. Vă mulţumesc pentru gestul prin care mi-aţi arătat că am făcut şi eu parte din povestea voastră. Mă bucur că acum suntem în sfârşit, sper, o clasă. Mă bucur şi sunt mândru de voi. Vă laud acum cum n-am mai lăudat pe nimeni. Ţineţi cont de asta şi bucuraţi-vă şi voi. În curând nu va mai fi de ajuns. Vom dori întotdeauna mai mult şi probabil… eu iar n-o să mai fiu mulţumit. Eu vă doresc să reuşiţi mult mai mult şi acum sunt convins că veţi reuşi cu siguranţă.

În concluzie, pentru ceea ce aţi făcut astăzi, vă spun: “Jos pălăria!“. Pentru că meritaţi!

Acest articol este dedicat clasei în acest moment numită 10B din cadrul Liceului Pedagogic “Spiru Haret” din Focşani.

Prelucrarea video este aici: Partea 1 | Partea 2 | Partea 3.

(Pentru a descărca fişierele click dreapta pe link şi Save Link As… / Save Target As…)